La început m-a marcat povestea vieții lui, apoi am descoperit opera în sine: tablourile, privite o dată, de două ori, de n ori, m-au pocnit efectiv peste suflet, găsind în mine o rezonanță care m-a uimit.

Nu m-am așteptat să-l iubesc pe Csontváry. Dar s-a întâmplat mai mult decât atât: mă doare Csontváry. Mă amețește și nu mă mai satur să privesc și să alerg între lumi, urcând calea-soarelui, abia respirând ca să nu-i strivesc personajele și stările.

Csontváry Kosztka Tivadar, 1853 – 1919, a fost un singuratic, neînțeles și ironizat în timpul vieții; farmacist la început, a luat în calcul pictura după ce o ”voce” i-a spus că va deveni cel mai mare pictor al căii-soarelui. Autodidact, a călătorit în Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord pentru a-și înțelege menirea.

A pictat târziu, în manieră proprie, neputând fi încadrat nici în expresionism, nici în post-impresionism. Multe dintre tablourile lui au dimensiuni impresionante.

Etichetat de anumiți critici că ar fi avut probleme mintale, Csontváry rămâne indubitabil un geniu.