La raionul cu ciocolată, el și ea, ambii 65 așa.

Ea, vag pisicită, în realitate criminală versată:

– Hai să luăm Poiana amăruieeeee…

El, făcând tot posibilul:

– Poiana amăruie să mănânci tu! Știi că mie nu-mi place! Hai să luăm…

Dar orice o fi zis i-a fost acoperit de turuitul ei clar experimentat, impasibil:

– Stai, că aici trebuie să fie. Ia, uite! Mmm, să punem în coș!

Au cumpărat doar Poiana amăruie. Atât. El n-a mai îndrăznit nicio manevră periculoasă.