”Toscana di Mureș” este locul meu din inima Transilvaniei, cu dealuri vara verzi și iarna albe, cu cerul înalt și oamenii aproape, cu mâncare bună și zâmbete multe, cu aer curat și gânduri la fel.

În Toscana mea soarele mângâie blând, emoțiile sunt când cuminți, când tremurătoare de suflet, pașii se pierd prin iarbă moale, lângă broscuțe și rouă, pâinea este mai pâine, fructul mai fruct, viața mai viață.

_____________

După peregrinări prin orașe zbuciumate sau ascunse, mari sau mici, liniștea Toscanei mele îmbie la scris și la povești. Despre lumea mare și lucrurile mici, despre călătorii îndepărtate și frumosul de lângă noi, despre gusturi curate și oameni de treabă, despre grădinărit plante și visuri, despre un pahar cu vin în răcoarea serii cu cântec de greieri.

”Bună dimineața, Toscana!” îi spun la începutul fiecărei zile cu ochii aruncați pe fereastra uriașă, către dealurile străjeri. Și dimineața devine bună, și viața devine bună, și trebuie neapărat să vorbim despre asta.