Am fost la Kaufland azi. 10 minute am făcut cumpărături și o jumătate de oră mi-am căutat căruciorul printre rafturi.

Inițial, bravă, am luat la rând aleile pe unde îmi aminteam că trecusem. Nimic. Zic: “poate vreun lucrător comercial l-a văzut părăsit și l-o fi debarasat”. M-a apucat și sughițatul (care nu m-a lăsat până la casă, când deja făcusem febră musculară abdominală). M-am gândit să rog vreun angajat să mă ajute. Dar sughițam cu sunet, ca o broască, și îmi imaginam cum voi fi penibilă dublu.

Lasă, că trebuie să rezolv hâc singură hâc. Am luat a nu-știu-câta oară culoarele la analizat. Deja doar băgam capul pe o alee să cercetez dacă se ascundea acolo nemernicul. Câțiva cumpărători m-au văzut în repetate rânduri și probabil și-au imaginat ori că mă joc de-a v-ați ascunselea cu vreun copil, ori că-mi caut vreun tovarăș de cumpărături de care mă rătăcisem. Eu hâc pe un culoar, hâc pe alt culoar. Dar dacă mi l-a luat vreun alt cumpărător hâc crezând că e al lui? Ahaaa! Ia, uite, aici era! Credeam că l-am găsit la o doamnă care ce e drept nu părea hoață de cărucioare, dar nu, nu, nu era căruciorul meu, iar doamna se mai și uita ciudat la mine cum îi analizam cumpărăturile suspect, sughițând. Am mai analizat vreo două cărucioare până mi-am dat seama că e un sport destul de periculos.

F…, hai să scriu un hâc mesaj pe FB să descriu cumpărăturile și poate o fi vreun cunoscut din listă prin magazin și mă hâc ajută (mai târziu chiar m-am întâlnit cu 2 colegi – avantajul de a trăi într-un oraș mic). Dar ce penibil și asta, să ceri ajutor pe FB că ți-ai pierdut căruciorul de cumpărături. Mai caut hâc. Nu mă hâc face el pe mine.

Când epuizată nervos mă pregăteam sufletește să refac cumpărăturile, îl văd țanțoș, așteptându-mă de parcă nu era vina lui. Dacă pe lumea asta cărucioarele de cumpărături au sine, al meu pun pariu că se prăpădea de râs în sinea lui. Dar i-am făcut-o: m-am dus la el calmă și sigură pe mine, să nu se prindă lumea că îl căutasem până amețisem. Fix ca atunci când cazi împiedicând-te pe stradă și te ridici repede uitându-te în stânga și în dreapta să vezi câți au prins momentul. Practic, l-am învins zdrobitor. Haterii ar putea zice că am îmbătrânit.

Image by aleksandarlittlewolf on Freepik