Prin amabilitatea Excelenței Sale, domnului Vasile Soare, Ambasador al României în Federația Rusă la vremea aceea, am aflat în luna mai 2020 lucruri noi din povestea prizonierilor de război. Analizând comemorările pe care mi le-a indicat și privind imaginile din cimitirul Tambov – Stația Rada, unde doarme Florea al meu (străbunicul, despre care puteți citi aici: https://ditoscana.wordpress.com/2022/08/29/strabunicul/), nu mi-am putut opri lacrimile: este vindecător să aflăm că cineva a aprins o lumânare și a spus o rugăciune la căpătâiul alor noștri! Nu pot decât să mă înclin respectuos, mulțumind încă o dată pentru alinare.

Domnul Vasile Soare mi-a transmis și fotografia de mai jos, din 1942, cu un convoi de prizonieri de război străini care au ajuns în lagărul 188, rezumând emoționant că printre ei s-ar putea afla și străbunicul meu.

Redau câteva dintre informațiile primite, inclusiv un link către foto & video (cei care au străbuni înhumați la Morșansk chiar pot consulta și listele din cadrul comemorării):

”Multi ostasi romani capturati prizonieri in timpul bataliilor de la Stalingrad/ Cotul Donului au ajuns in Lagarul NKVD nr. 188 de langa Statia RADA, regiunea Tambov, important nod de cale ferata […].

In Lagarul NKVD nr. 188 de la Statia RADA primele esaloane de prizonieri de razboi straini capturati in zona Stalingrad au ajuns incepand cu decembrie 1942, majoritatea romani si italieni, dar si nemti, francezi si alte nationalitati (apoi, in tot anul 1943, in acest lagar au ajuns 24.780 prizonieri straini). Raniti, bolnavi si istoviti dupa batalii si de drumul lung in vagoane de marfa/ vite, care a durat 2-3 saptamani pana la Statia Rada, prizonierii straini de razboi au murit in numar foarte mare in lagarul nr. 188 (in special de tifos si distrofie alimentara, din lipsa hranei, a apei, a conditiilor sanitare elementare si a incalzirii in lagar) – doar in 1943 au murit mai mult de jumatate, adica 14.433!

De mentionat ca in lagarele NKVD care au existat in regiunea Tambov au murit peste 10 % dintre prizonierii romani, adica 2647 (2856 dupa unele statistici) de persoane […].

Inca ceva important: inregistrarea prizonierilor de razboi straini s-a facut deficitar pana in martie-aprilie 1943… ceea ce face ca despre mii de prizonieri decedati inainte de aceasta inregistrare sa nu se poata afla niciodata nimic!

La Statia RADA/ Tambov a fost amenajat un cimitir unde au fost ridicate monumente pentru prizonieri de diferite nationalitati, inclusiv un monument in memoria prizonierilor romani, unde noi, eu personal, am organizat in ultimii trei ani trei ceremonii comemorative, ultima, inclusiv o slujba de pomenire a lor cu un preot din Romania in dec. 2019! […]

Pana in prezent, statul roman a ridicat si noi, Ambasada Romaniei la Moscova, am dezvelit si sfintit pe teritoriul actual al Federatiei Ruse 34 de monumente in memoria prizonierilor de razboi romani care au decedat in 288 de lagare sovietice. De asemenea, am amenajat, in premiera nationala, 2 cimitire ale militarilor romani cazuti in lupta (deci nu prizonieri) […].”

Relatarea momentelor emoționante și ceremoniile comemorative de la Stația Rada și Morșansk din 12 decembrie 2019 pot fi consultate aici: