Tag Archives: pandemie

Revista Piața 2020

Începuse pandemia și am discutat pe larg despre provocările pe care aceasta le-a adus industriei, despre adaptarea strategiilor de afaceri la noile realități socio-economice, despre limitările impuse de autorități segmentului HoReCa, despre investiții și politici de personal.

După doi ani de la acordarea interviului, încă nu am primit un răspuns final, concret, referitor la solicitarea de autorizare pentru producția de alcool sanitar și dezinfectant pe bază de alcool.

Interviul poate fi parcurs aici: https://www.revista-piata.ro/lazi/la-zi/item/15328-roxana-tudor-amigo-group-punem-in-aplicare-pentru-toate-3-companiile-planurile-de-investitii-decise-inainte-de-criza

Valul 1 și alte valuri

Amintiri din pandemie

Fac un rezumat din newsfeed-ul meu de social media, despre cum reacționează europenii la pandemie:

– italienii: cântă în balcoane

– spaniolii: aplaudă medicii, de la ferestre

– englezii: ascultă discursul reginei

– suedezii: încă se plimbă în voie

ungurii: cumpără 31 de milioane de măști

– românii: au terminat de numărat orezul; au fost “in a isolationship”; au citit poezii de Bacovia, optimistul; au făcut pâine și gogoși; au plimbat țestoasa, peștele (de acvariu, că peștii de oraș se plimbă singuri după revenirea în țară) și tufișul; au terminat glumele cu brusturele, hârtia igienică, halucinațiile, leușteanul, Harghita, influensării, “cum vom mai încăpea pe ușă”, “după criza asta devenim alcoolici sau bucătari sau divorțați”; acum se bat în operații matematice cu animăluțe și obiecte; îl întreabă pe Trump despre Țăndărei, iar el îi întreabă ce e aia drojdie; se pregătesc intens să aibă o opinie clară despre incendiile ce amenință Cernobîlul, despre rețeta exactă a vaccinului care va salva lumea (asta după ce au întocmit o listă de medicamente care sigur omoară virusul) și continuă să se împartă în două tabere, indiferent de subiect, fiecare tabără având, categoric, dreptate

Image by wirestock on Freepik

Din gât

Amintiri din pandemie

Trei puștiulici pe care nu-i cunosc – două fete și un băiat, toți români, cam de clasa a cincea – stau de vorbă în fața mea. Una dintre fetițe zice că i-au fost scoase amigdalele când era mică. Cealaltă o roagă să-i arate. Prima deschide gura, a doua se uită în gâtul ei:

– Cum naiba ți le-a scos?! Că sunt acolo, le văd!

– Sigur mi le-a scos medicul, nu puteam să respir și de-aia a zis că le scoate, m-a operat!

Cu toții (eu și ei, adică) suntem interesați foc de discuție. Probabil eu sunt cu gura căscată pe sub mască, băiețelul la fel, pare confuz, se uită când la una, când la alta, pierdut.

Fata nr. 2 nu se lasă:

– Poate ți-a scos altceva, că mai e ceva pe-acolo prin gât la oameni.

Toți facem ochii mari. Șah mat, asta chiar nu ne trecuse prin minte.

(“Omușorul! Poate i-a scos omușorul!” nu mă pot abține eu în gând.)

Băiatul îndrăznește, într-un final:

– Ce-s alea amigdale?

Image by gpointstudio on Freepik